AGENDA 21
Semnat în 1992 de către multiple naţiuni, printre care şi Statele Unite, programul de dezvoltare sustenabilă al naţiunilor unite numit Agenda 21 este un plan de urbanism (un plan de acţiune) care cere, ca în cele din urmă, guvernul să preia controlul total al utilizării terenurilor, fără a mai lăsa nici o putere de decizie în mîinile proprietarilor terenurilor.
Intenţia generală a agendei 21, care poate fi descrisă cel mai bine ca neo-feudalism, este să extindă puterea guvernului în detrimentul libertăţilor individuale, făcînd ca populaţia să devină mai dependentă de infrastructura oraşului, infrastructură controlată de guvern.
Unele din trendurile curente ale planificărilor urbanistice ale Agendei 21 includ următoarele, fără însă a se rezuma doar la acestea:
-Eliminarea utilizării publice a terenurilor din zonele rurale şi erodarea dreptului de proprietate asupra terenurilor din mediul rural.
-Dezvoltarea unor clădiri de apartamente cu multiple întrebuinţări, clădiri în care primul etaj este rezervat pentru firmele la care vor lucra chiriaşii de la etajele superioare, în acest fel încurajînd locatarii să rămînă mai tot timpul aproape de casă precum şerbii sau iobagii din evul mediu.
-Lipsa intenţionată a accesului facil la drumuri rapide în marile oraşe, ceea ce, în mod similar paragrafului anterior va asigura de faptul că locatarii nu se vor aventura niciodată prea departe de cartierul în care locuiesc.
-Construirea unor sisteme costisitoare şi ineficiente de transport public feroviar (Metrou?) în marile oraşe pentru a spori şi mai mult controlul centralizat al guvernului în timp ce se va reduce sau chiar se va interzice utilizarea formelor private de transport cum ar fi maşinile.
-Implementarea accelerată a drumurilor cu taxă, îndeosebi a drumurilor cu taxă care să descurajeze conducerea unui automobil prin creşterea preţurilor în situaţiile în care călătoreşti singur sau în zonele foarte aglomerate.
-Utilităţile monitorizate de „contoare inteligente” care să poată fi citite şi chiar oprite de la distanţă de furnizorii publici de utilităţi.
[…]
Maurice Strong
În 1992 Maurice Strong era secretarul general al summitului Naţiunilor Unite ale Pămîntului, ediţie istorică ce a avut loc la Rio. Pentru a asigura succesul summit-ului soţia lui Strong, Hanne a avut o întrevedere cu „Păzitorii înţelepciunii”, o grupare de „transformalişti globali”. Cu ajutorul cercului sacru de foc, al bătăilor de tobă şi al meditaţiei, gruparea a menţinut „tiparul energetic” pe durata adunării. Aşa cum am menţionat şi în articolul meu anterior, Agenda 21 a fost principalul subiect al summitului. S-a spus la acel moment de timp că „această schiţă pentru secolul 21” va aşterne fundaţia necesara pentru o următoare „nouă convenţie globală între pămînt şi umanitate”.
La scurt timp după încheierea summitului, Strong a format „Consiliul Pămîntului” un grup de „enviromentalişti vizionari şi filosofi” şi a început crearea acestei „noi convenţii globale”. Diverse versiuni de proiecte au fost formulate, dar natura radicală şi complet transformatoare a documentului a fost întîmpinată cu rezistenţă din partea membrilor mai conservatori ai birocraţiei Naţiunilor Unite. În 1997 „Consiliul Pămîntului” şi „Crucea Verde Internaţională” fondată de Mihail Gorbaciov şi-au unit forţele pentru a forma „Comisia Cartei Pămîntului”. Comisia, condusă în parteneriat de către Strong şi Gorbaciov, pretinde că a consultat 100 000 de „cetăţeni îngrijoraţi” de pe tot globul. Cei 23 de membri ai comisiei, printre care şi nouă membri ai „Clubului de la Roma” pretind că au „meditat ca la rugăciune asupra fiecărui cuvînt şi asupra fiecărei virgule”. Mă întreb oare cui se roagă ei?
Comisia cartei Pămîntului a aprobat textul final al cartei pămîntului în 2000 şi de atunci a fost îmbrăţişată de către Naţiunile Unite, de către mulţi lideri religioşi de pe tot globul, de către marea majoritate a guvernelor lumii şi de către nenumărate organizaţii non-guvernamentale (ONG) şi grupuri de activişti. Urmînd lansării cartei, o serie de forumuri internaţionale numite „Dialogurile Pămîntului” au fost ţinute la Naţiunile Unite pentru a discuta cum va putea fi convins publicul general să adopte „convenţia cu pămîntul” într-un mod cît se poate de real şi personal.
Probabil cel mai elocvent a fost forumul pentru grupurile Inter-religioase şi liderii spirituali. Aşa cum s-a menţionat în primele minute oficiale ale întîlnirii, intenţia a fost aceea de a se ocupa de „etica dreptăţii intolerante şi lăcomia cîştigurilor pe termen scurt deoarece acestea nu pot duce la o dezvoltare sustenabilă. Este clar că instituţiile noastre religioase abia au început să articuleze valorile de bază ale dezvoltării sustenabile. În formele lor fundamentaliste şi fanatice, religiile de-a lungul istoriei au justificat terorismul, jihadul şi cruciadele împotriva unor oameni care deţineau credinţe diferite şi împotriva pămîntului însuşi.” Deci putem vedea clar cine consideră aceştia a fi inamicul lor.
Cu toate că adepţii Cartei Pămîntului consideră religiile moneteiste tradiţionale a fi principalul obstacol în calea coexistenţei în pace şi în mod sustenabil a vieţii pe pămînt, aceştia nu propun eliminarea completă a spiritualităţii. Carta Pămîntului intră în detalii privind nevoia pentru credinţă şi spiritualitate a omenirii. În introducerea Cartei Pămîntului susţine: „Spiritul de solidaritate umană şi bunătate faţă de toate formele de viaţă este consolidat atunci cînd trăim cu veneraţie făţă de misterul de a exista, recunoştinţă pentru minunatul dar al vieţii şi umilinţă privind locul omului în natură”
Deci, mai exact ce conţine Carta Pămîntului? Comparată cu cele mai multe publicaţii ale Naţiunilor Unite este foarte scurtă, are doar patru pagini, directă şi la obiect. Aşterne în mod clar Constituţia pentru un Nou Ordin Verde. „Alegerea este a noastră” susţine; „Formaţi un parteneriat global pentru a avea grija de Pămînt şi unii de alţii, sau riscaţi distrugerea umanităţii şi a diversităţii formelor de viaţă. Sînt necesare schimbari fundamentale în valorile noastre, în instituţii şi în modul nostru de viaţă”
Carta poate fi citită pe website-ul oficial al Cartei Pămîntului. Site-ul descrie Carta ca „o declaraţie a valorilor fundamentale şi principiilor pentru a clădi o societate globală corectă, sustenabilă şi pacifistă a secolului 21. Creată de către cel mai mare proces global de consultare asociat cu o declaraţie internaţională, sprijinită de mii de organizaţii care reprezintă milioane de indivizi, Carta Pămîntului caută să insufle în toţi oamenii un sentiment de interdependenţă globală şi responsabilitate comună pentru binele marii familii umane şi al mai marii lumi a vieţuitoarelor. Este o expresie a speranţei şi totodată un apel pentru a ajuta la crearea unui perteneriat global într-un punct critic al istoriei.”
Documentul începe cu o introducere care sumarizează problemele prin „situaţia globală”, de ce o Cartă a Pămîntului este necesară pentru a aborda aceste probleme şi soluţiile pe care Carta le va oferi. Apoi enumeră 16 principii generale care susţine că ar trebui să guverneze viaţa pe această planetă. Carta se încheie apoi cu o serie de concluzii intitulate: „Drumul către înainte”. În loc de a trece prin tot documentul rînd cu rînd voi furniza cititorului doar introducerea şi încheierea, care de fapt sumarizează celelalte părţi ale Cartei. Ţineţi minte în timp ce veţi citi următorul text că acestea nu sînt aiurelile vreunei grupări ecologiste idealiste. Este o convenţie care a fost oficial susţinută de UNCED, UNESCO, UNEP, multe guverne şi mii de organizaţii mai mici.
INTRODUCERE
Ne aflăm într-un moment critic al istoriei Pămîntului, un moment în care umanitatea trebuie să îşi aleagă viitorul. Pe măsură ce lumea devine din ce în ce mai fragilă şi mai interdependentă, viitorul ne rezervă totodată mari pericole dar şi mari promisiuni. Pentru a merge înainte trebuie să recunoaştem că deşi aflîndu-ne în mijlocul unei diversităţi magnifice de culturi şi forme de viaţă sîntem o singură familie umană şi o singură comunitate pămîntească cu un destin comun. Trebuie să ne unim forţele pentru a aduce în faţă o societate globală sustenabilă, fondată pe baza respectului faţă de natură, drepturile universale ale omului, echitate economică şi o cultură a păcii. În acest scop este absolut necesar ca noi, oamenii de pe pămînt, să ne declarăm responsabilitatea unii faţă de alţii, faţă de mai marea comunitate a vieţii şi faţă de generaţiile viitoare.
Pămîntul, casa noastră
Umanitatea este parte dintr-un vast univers aflat în proces de evoluţie. Pămîntul, casa noastră, este viu prin faptul că deţine o comunitate unică de forme de viaţă. Forţele naturii fac ca existenţa să fie o aventură solicitantă şi nesigură, dar Pămîntul a asigurat condiţiile esenţiale pentru evoluţia vieţii. Capacitatea de rezistenţă a formelor de viaţă şi bunăstarea omenirii depind de păstrarea unei biosfere sănătoase, împreună cu toate sistemele sale ecologice, o bogată varietate de plante şi animale, soluri fertile, ape pure şi sol curat. Mediul, la nivel global, cu sursele sale limitate, este o preocupare comună a tuturor oamenilor. Protecţia vitalităţii Pămîntului, a diversităţii sale şi a frumuseţii este o sarcină sacră.
Situaţia globală
Tiparele dominante ale producţiei şi consumului produc devastarea mediului înconjurător, epuizarea resurselor şi o extincţie masivă a speciilor. Comunităţile sînt compromise. Beneficiile dezvoltării nu sînt împărţite în mod echitabil şi prăpastia dintre săraci şi bogaţi se măreşte. Nedreptatea, sărăcia, ignoranţa şi conflictele violente sînt răspîndite pe tot globul şi produc mari suferinţe. O creştere fără precedent a populaţiei umane a suprasolicitat sistemele ecologice şi sociale. Sistemele de bază ale securităţii globale sînt ameninţate. Aceste tendinţe sînt periculoase dar nu inevitabile.
Provocările viitoare
Alegerea ne aparţine: Formăm un parteneriat global pentru a avea grijă de Pămînt şi unii de alţii sau riscăm distrugerea noastră ca specie şi a diversităţii vieţii. Sînt necesare schimbări fundamentale în sistemul nostru de valori, în instituţiile noastre şi în modul nostru de viaţă. Trebuie să realizăm că atunci cînd necesităţile primare au fost asigurate, dezvoltarea umană înseamnă a fi mai mult nu a avea mai mult. Deţinem cunoştinţele şi tehnologia pentru a asigura cele necesare tuturor şi pentru a reduce impactul nostru asupra mediului înconjurător. Apariţia unei societăţi civile globale crează noi oportunităţi de a construi o lume democratică şi umană. Provocările noastre referitoare la mediu, politice, sociale şi spirituale sînt interconectate şi împreună putem crea soluţii complete.
Responsabilitatea universală
Pentru a realiza aceste aspiraţii trebuie să trăim cu un simţ al responsabilităţii universale, identificîndu-ne pe noi înşine cu întreaga comunitate globală precum şi cu comunităţile locale. Sîntem totodată cetăţeni ai diferitelor naţiuni precum şi ai unei lumi în care localul şi globalul sînt interconectate. Toată lumea împărtăşeşte responsabilitatea pentru prezentul şi viitorul bunăstării marii familii umane precum şi a mai marii comunităţi a vieţuitoarelor. Spiritul de solidaritate umană şi bunătate faţă de toate formele de viaţă este consolidat atunci cînd trăim cu veneraţie faţă de misterul de a exista, recunoştinţă pentru minunatul dar al vieţii şi umilinţă privind locul omului în natură. Avem nevoie urgentă de o viziune comună a valorilor de bază pentru a asigura o fundaţie etică pentru noua comunitate mondială. Prin urmare, uniţi în speranţă afirmăm următoarele principii interdependente pentru un mod de viata sustenabil, ca standard comun după care conduita tuturor cetăţenilor, organizaţiilor, afacerilor, guvernelor şi instituţiilor transnaţionale trebuie să se ghideze şi să fie evaluată.
CALEA CĂTRE ÎNAINTE
Ca niciodată în istorie destinul comun ne îndeamnă să găsim un nou început. O astfel de reînnoire este promisiunea acestor principii ale Cartei Pămîntului. Pentru a împlini această promisiune trebuie să ne angajam să adoptăm şi să promovăm valorile şi obiectivele Cartei. Aceasta necesită o schimbare a minţii şi a inimii. Necesită un nou simţ al interdependenţei globale şi al responsabilităţii universale. În mod imaginativ trebuie să dezvoltăm şi să aplicăm viziunea unui mod de viaţă sustenabil local, naţional, regional şi global. Diversitatea noastră culturală este o moştenire preţioasă şi diferitele culturi vor găsi căile lor distincte de a realiza această viziune. Trebuie să aprofundăm şi să extindem dialogul mondial care a generat Carta Pămîntului pentru că avem multe de învăţat din căutarea colaborativă a adevărului şi înţelepciunii care este în curs de desfăşurare.
Viaţa de multe ori implică tensiuni între valorile importante. Această înseamnă alegeri dificile. Cu toate acestea trebuie să găsim moduri de a armoniza diversitatea cu unitatea, exercitarea libertăţii cu binele comun, obiectivele pe termen scurt cu ţelurile pe termen lung. Fiecare individ, familie, organizaţie şi comunitate au de jucat un rol vital. Artele, ştiinţele, religiile, instituţiile educaţionale, media, afacerile, organizaţiile non-guvernametale şi guvernele sînt toate chemate să ofere o conducere creativă. Parteneriatul guvernului, societăţii civile şi al mediului de afaceri este esenţial pentru guvernarea eficientă.
Pentru a construi o comunitate globală sustenabilă, naţiunile lumii trebuie să îşi reînnoiască angajamentul faţă de Naţiunile Unite, să îşi îndeplinească obligaţiile în conformitate cu acordurile internaţionale în vigoare şi să sprijine implementarea principiilor Cartei Pamîntului cu un instrument juridic internaţional în materie de mediu şi dezvoltare. Fie ca timpurile noastre să fie amintite pentru trezirea unui nou respect pentru viaţă, pentru rezolvarea fermă a obţinerii sustenabilităţii, pentru accelerarea luptei pentru dreptate şi pace şi pentru celebrarea cu bucurie a vieţii.
Acum s-ar putea să vă gîndiţi că toate acestea sună foarte frumos şi rezonabil. De ce să nu ne unim împreună într-o celebrare a vieţii plină de bucurie? Dar adevăratele intenţii din spatele Cartei Pămîntului şi al Agendei globale verzi în general sînt eliminarea suveranităţii naţionale şi plasarea întregii umanităţi sub controlul unui singur „Guvern al Pămîntului”. Ei specifică în mod clar şi explicit că acesta este ţelul lor:
„În viziunea mea, după 50 de ani în serviciul sistemului Naţiunilor Unite, eu percep cea mai mare urgenţă şi necesitate absolută pentru guvernarea adecvată a Pămîntului … nu există nici o umbră de îndoială asupra faptului că actualele sisteme politice şi economice – asta dacă acestea pot fi numite sisteme – nu mai sînt adecvate şi vor conduce la sfîrşitul evoluţiei vieţii pe această planetă. Prin urmare noi trebuie în mod urgent şi absolut să căutăm noi modalităţi. Cu cît pierdem mai puţin timp cu atît mai puţine specii şi mai puţină natură va fi distrusă.
Din moment ce Naţiunile Unite este unica organizaţie mondială universală care este disponibilă în prezent, din moment ce deţine 50 de ani de experienţă valoroasă şi multe succese, din moment ce a pavat drumul către guvernarea corespunzătoare a pămîntului, în loc să fie pusă în defensivă sub atacuri şi critici nejustificate, reducerea resurselor şi neplata contribuţiilor obligatorii, guvernele lumii ar trebui cu onestitate să se întrebe dacă o cale mai bună nu ar fi o a doua generaţie a Naţiunilor Unite, modernizată printr-un adevărat salt în timp într-o organizaţie cu adevărat adecvată conservării pămîntului, bunăstării umane şi asigurării justiţiei necesare planetei noastre.
Abordarea continetală rămîne o cale importantă către o uniune mondială. Cineva ar putea concepe cinci uniuni continentale: Uniunea Europeană, una Americană, una Africană, una Asiatică şi una Australiană. O uniune mondială ar putea fi construită ca o super structură şi apoi instrumente politice economice şi de mediu pentru a atinge aceste obiective”
Din – Carta Pămîntului în acţiune
Spre deosebire de Agenda 21 care este un text de lege clar, Carta Pămîntului trasează principiile pe care legile şi reglementările vor trebui să le promoveze şi să le aplice în mod forţat. Carta „a fost elaborată în coordonare cu un tratat de lege care a fost proiectat pentru a oferi un cadru legal integrat pentru toate legile privitoare la dezvoltarea mediului şi politică.” Acest tratat legal este numit Convenţia Internaţionala privind mediul şi dezvoltarea şi este pregătit de către Comisia privind Legea Mediului la Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (IUCN), o agenţie gigant care supervizează peste 700 de agenţii guvernamentale din întreaga lume. În mod interesant Maurice Strong (ocupat om!) este în consiliul de administraţie al IUCN.
Din nou, spre deosebire de Agenda 21, Carta Pămîntului nu este impusă de sus comunităţilor locale. Naţiunile Unite promovează în linişte o mişcare de masă în care oamenii aderă de bună voie la principiile Cartei. Ei consideră că acest angajament personal va fi necesar pentru a aduce transformarea societăţii cerută de Carta. Instrumentul principal utilizat pentru a pătrunde societate cu conştientizarea şi acceptarea principiilor Cartei este Iniţiativa Cartei Pămîntului. Acesta este un alt „copil” al minţilor lui Strong şi Gorbaciov.
În concordanţă cu propria lor descriere „Iniţiativa Cartei Pămîntului este numele colectiv pentru o extraordinar de diversificată reţea globală de oameni, organizaţii şi instituţii care participă la promovarea Cartei Pămîntului şi la implementarea principiilor sale în practică. Iniţiativa este bazată în mare parte pe efortul voluntar al societăţii civile, dar printre participanţi se numără şi instituţii internaţionale de renume, guverne naţionale, asociaţii universitare, ONG-uri, oraşe, grupuri religioase şi mulţi bine-cunoscuţi lideri în domeniul dezvoltării sustenabile.”
Iniţiativa Cartei Pămîntului este localizată în şi condusă de Universitatea Păcii a naţiunilor Unite. Consiliul de conducere al acestei universităţi conţine nişte nume foarte interesante. Mulţi dintre academicienii săi de vîrf fac parte din Clubul de la Roma. De fapt infamul Maurice Strong este preşedintele universităţii iar rectorul acesteia, Martin Lees, este secretarul general al Clubului de la Roma. Fondatorul şi totodată cancelarul actual al Universităţii este Robert Muller, fost asistent-secretar al Naţiunilor Unite, şi este clasat ca oficial de rangul 2. Cer imperios cititorului să cerceteze viziunea domnului Muller asupra lumii aşa cum este aceasta subliniată pe website-urile sale http://www.robertmuller.org/ şi http://www.goodmorningworld.com/. Iată cîteva fragmente pentru a vă deschide apetitul:
„Încetul cu încetul o carte de rugăciuni planetară este
astfel compusă de către o umanitate din ce în ce
mai unită aflată în căutarea unicităţii sale. Din nou,
dar de această dată la scară universală, umanitatea
caută nu mai puţin decît reuniunea sa cu „divinitatea”
propria sa transcendeţă în forme superioare de viaţă.
Hinduşii numesc pămîntul nostru Brahma sau Dumnezeu,
deoarece ei nu văd nici o diferenţă între pămîntul nostru şi divinitate.
Acest adevăr simplu al antichităţii răsare din nou încet deasupra
umanităţii, aşa cum noi sîntem pe cale să intrăm în era cosmică
şi să devenim ceea ce am fost sortiţi dintodeaună să fim:
planeta Lui Dumnezeu.”
– Robert Muller,
fost asistent-secretar General al ONU
şi cancelar al Universităţii pentru Pace a ONU
„Ce planetă incredibilă va fi aceasta în univers
cînd vom fi o singură familie umană care trăieşte
întru justiţie, dragoste şi armonie cu pămîntul nostru divin,
cu noi înşine şi cu cerurile”
– Robert Muller,
fost asistent-secretar general al ONU
Ca o insultă finală şi probabil pentru a face clară adevărata intenţie a agendei lor, copia originală a Cartei Pămîntului a fost plasată într-o Arcă a Speranţei special construită. Amplasate în interiorul arcei, împreună cu carta Pămîntului, erau diferite obiecte numite „cărţile Temenos” şi „Măştile Temenos ale Pămîntului” . „Temenos” este un concept adoptat de Carl Young şi denotă un cerc magic, un spaţiu sacru unde reguli şi energii speciale se aplică. Unele din cărţile Temenos au fost create de către copii care le-au umplut cu afirmaţii vizuale pentru Mama-Pămînt. Modelate cu „elementele pămîntului”, măştile Temenos ale pămîntului au fost de asemenea purtate şi create de copii. exteriorul Arcei este acoperit cu imagini reprezentînd spiritele native ale pămîntului, focului, aerului şi apei. Dacă doriţi puteţi citi mai mult aici. Această Arcă formează o parte majoră a „Programului de Mobilizare Carta Pămîntului” şi vizitează anual sute de şcoli şi universităţi din întreaga lume.
Carta Pămîntului subliniază că omul este propriul său salvator. Prin salvarea Mamei Pămînt vom reveni din nou într-o idilică Grădină a Edenului şi ne vom răscumpăra sufletele noastre pătate. Dar în loc să venereze adevăratul Creator, Agenda Verde Globală caută să ne arunce cu capul înainte într-o nouă religie mondială a venerării Pămîntului. Ei aşteaptă doar criza necesară după care ei presupun că omenirea îşi va vinde sufletele pentru lumea pe care o promite Carta Pămîntului.
„Nu face mediului înconjurător al altora ceea ce
nu vrei să fie făcut mediului înconjurător al tău.
Speranţa mea este că această Cartă va fi un fel
de Cele Zece Porunci, un fel de Predica de pe Munte
care asigură un ghid pentru comportamentul uman făţă
de mediul înconjurător, in secolul care va urma”
– Mihail Gorbaciov
Iata si un fragment din articolul http://www.green-agenda.com/gaians.html:
Dacă citeşti Agenda 21 şi Carta Pămîntului vei fi şocat. Dr. Muller a fondat Universitatea Pacii a ONU pe un munte în Costa Rica. De ce a aleas această locaţie? Din cauza următoarei profeţii antice:
„Profeţia lui Rasur – Într-o zi, cu mult timp în urmă, în satul Quisar, dintr-o dată toţi copiii au dispărut sub pămînt. Părinţii nu au putut înţelege ceea ce se întimpla şi au devenit extrem de îngrijoraţi. Răzbătînd cu greu din pămîntul de dedesubt ei au auzit rîsete şi cîntece şi şi-au dat seama că sînt în siguranţă copiii. Copiii au început să se mişte şi părinţii i-au urmărit după voci pînă cînd au fost opriţi de o forţă magnetică puternică la baza muntelul Rasur. Pămîntul s-a deschis dintr-o dată şi copiii, împreună cu o fiinţă de lumină, Rasur (zeul copiilor indigeni), au apărut în faţa părinţilor surprinşi. Rasur a vorbit apoi copiilor, fără să se uite nici măcar o dată la părinţi şi le-a spus:
„Dragi copii, Marele Spirit este în orice animal, în orice pasăre, fluture, insecta, frunză sau fir de iarbă pe care îl vedeţi. Marele Spirit este de asemenea în voi, copiii creatorului. Vă rog aveţi grijă de minunata natură creată de Dumnezeu şi într-o zi, din acest munte veţi vedea naşterea unei civilizaţii a păcii care se va răspîndi în întreaga lume.”
Hinduşii numesc pămîntul nostru Brahma sau Dumnezeu, deoarece ei au dreptate cînd nu văd nici o diferenţă între pămînt şi divinitate. Acest simplu adevăr antic încet răsare asupra umanităţii, în timp ce noi ne pregătim să intrăm în era cosmică şi să devenim ceea ce am fost dintodeauna sortiţi să fim: planeta lui Dumnezeu” – Robert Muller, cancelar al Universităţii pentru Pace a ONU
„Ce planetă incredibilă în univers va fi aceasta cînd noi toţi vom fi o singură familie umană care trăieşte întru justiţie, pace, dragoste şi armonie cu pămîntul nostru divin, cu noi înşine şi cu cerurile” – Robert Muller, fost asistent-secretar general al ONU
Deci, Dr. Muller care a fost mîna dreaptă a trei secretari generali consecutivi ai ONU şi a fost responsabil pentru formularea a multe din politicile şi programele ONU crede în mod clar că Pămîntul este divin. Într-unul din site-urile sale descrie conversaţii între el şi Dumnezeu şi între el şi Pămînt (în jumătatea a doua a paginii). Are un număr de websiteuri care sînt foarte interesante de citit şi demonstrează în mod clar legătura dintre GAIA, încălziea globală şi guvernul mondial.
http://www.goodmorning-world.blogspot.com
http://www.robertmulller.org
http://www.goodmorningworld.org
http://www.centerforlivingethics.org
http://www.paradiseearth.us
Aceste websiteuri asigură suficient material pentru un an de studiu, rog insistent cititorul să arunce un ochi peste ele.
COVID-19
In rezumat, multele pagini de la […] in jos stau sub stindardul: ASA NU SE MAI POATE.
Ca atare, Agenda 21 trebuie sa schimbe totul. Cum traim, cum ne miscam, ce facem, cum gandim, economia, etc. Sa lasam planeta sa respire, sa oprim motoarele, oamenii sa se mai restranga. Si mai ales, trebuie schimbate religiile monoteiste, bune fiind doar cele indo-tibetane si vechi tribale. Totul condus de catre un Guvern Mondial.
Dupa cum puteti lesne observa, aproape toate acestea se rezolva printr-un lockdown total. Stop joc, cum promovau pe la noi Adrian Streinu Cercel si Mihai Gadea.
Se vorbeste mult in traducerile de mai sus despre Robert Muller. Adaug faptul ca acest greu al Natiunilor Unite, poreclit “filosoful“ ONU pentru liniile directoare pe care le trasa, recunostea ca era influentat de Alice Bailey pe care o admira caci a fost contactata de “maestri ai intelepciunii“:
Radio LUCIFER Publishing Company…
Maestrii intelepciunii fiind dracii, asta ca sa intelegem care este, de fapt, subiectul propozitiei.
Tot in traducerile de mai sus se vorbeste si despre o arca, despre care puteti citi detalii la:
Asadar, contrar celor ce le cred gloatele si presedintii de stat pe care acestea le “aleg”, in spatele ONU sta luciferianismul. Ca o paranteza, sa ne amintim si ca in 1946 Nelson Rockefeller si tatal sau John D. Rockefeller, Jr. sunt cei care au donat terenul pe care se afla complexul de cladiri al ONU. Care familie Rockefeller tot cu luciferianismul se ocupa:
Si ce vrea lucifer? Sa se aleaga praful si cu pulberea de omenire, evident. Si o face prin oamenii papusari si restul idiotilor utili din randul oamenilor. Dar o face invelind totul cu “foarte bune intentii”, adica pentru “binele” omenirii, vietuitoarelor si Pamantului.
Daca intelegem treaba cu dracii, deja incepem sa ne dumirim asupra intregului mecanism pe care ne-am obisnuit a-l denumi SISTEM.
Daca refuzam sa acceptam treaba cu dracii, ne pierdem in detalii pana ne ratacim si ajungem sa spunem prostii. Un exemplu de mare prostie este acela de a crede ca Big Pharma produce vaccinuri doar pentru a castiga bani. Sau ca antihristul nu va fi om, ci o idée sau doctrina sau contruct, pe care il vom invinge prin baricade…
Sa presupunem totusi ca intelegem. Deci papusarii se inchina la lucifer, adica dracii le sunt stapani. Iar acesti papusari conduc de sus in jos intreaga piramida prin sumedenie de organizatii, incusiv ONU.
Organizația Mondială a Sănătății este o agenție internațională independentă în cadrul Organizației Națiunilor Unite. Dar este la fel de “independenta”, adica intre ghilimele, ca si ONU si ca si toate celelalte organizatii papusaresti.
Iar ONU avea o agenda, anume Agenda 21, ce trebuia cat mai repede implementata. Asa ca intra puternic in luminile rampei OMS, ce tot traseaza de cateva luni liniile directoare ale luptei impotriva Covid-19. Si ce sa vezi? Liniile astea directoare ajuta extrem de mult tocmai implementarea Agendei 21.
Cititi va rog din nou inceputul acestui lung material. Iar acum sa bifam:
- iobagirea de tip nou
- guvernul controleaza totul
- pierderea libertatilor individuale
- dependenta de infrastructura orasului
- erodarea dreptului de proprietate asupra terenurilor din mediul rural (va amintiti ca trebuia sa scrii o declaratie ca te duci pe pamantul tau?)
- dezvoltarea unor clădiri de apartamente cu multiple întrebuinţări, clădiri în care primul etaj este rezervat pentru firmele la care vor lucra chiriaşii de la etajele superioare, în acest fel încurajînd locatarii să rămînă mai tot timpul aproape de casă (s-a inceput deja prin munca de acasa)
- locatarii nu se vor aventura niciodată prea departe de cartierul în care locuiesc
- controlul in mijloacele de transport in comun
- contoare inteligente care să poată fi citite şi chiar oprite de la distanţă de furnizori (cititi va rog BOLSEVISM COVID: Los Angeles va taia curentul si apa cladirilor in care se considera ca s-au strans prea multi oameni)
Si foarte sigur va urma si preluarea controlului total al utilizării terenurilor, fără a mai lăsa nici o putere de decizie în mîinile proprietarilor terenurilor.
Iar cel mai important atac a fost cel rezervat impotriva Bisericii Ortodoxe, cum ca te infectezi cu coronavirus la Sfanta Impartasanie sau sarutand icoanele facatoare de minuni…
Evident, toate acestea nu se puteau face fara propaganda mass-media, care avea sarcina de spune gloatei ca raul este bine. Treaba facila, caci sunt fundatii care controleaza informatiile la nivel global.
Centrul medi@ 